duminică, 23 noiembrie 2008

Fabrica de robotei


Te trezesti in dimineata zilei repective simtind parca momentul special. Nu realizezi, esti prea mic, dar simti ca de azi incepe ceva important pentru viata ta. Mama te imbraca. Pantaloni negri, camasa alba, o vesta si un sacou. Nu intelegi de ce, tu personal nu te simti prea bine in hainele respective, dar daca asa vrea mama nu prea ai de ales. Te ia frumusel de manuta, iti pune o garoafa in manuta cealalta si porniti. Pe drum mai vezi si altii ca tine. Imbracati ca tine, care merg ca tine in directia ta. Intr-un final, ajungi. O cladire mare, cu o curte plina de oameni. 
Undeva in fata, se vorbeste despre inceperea unui nou an, despre noua generatie si despre viitorul tarii care se formeaza pe bancile scolii. Nu intelegi, dar te simti bine cand ti se da de inteles ca tu esti viitorul. Dupa ce se termina vorbaraia, intri in cladire, mama iti arata o doamna unde alti cativa copii stau la coada sa-i dea florile, indemnandu-te sa faci acelasi lucru. Ajungi in fata doamnei, care iti zambeste (daca erai suficient de mare iti dadeai seama ca nu era decat un ranjet) iti primeste floarea si iti arata o banca in care sa stai. Mama iti mai da cateva indicatii in viteza, dupa care pleaca si te lasa singur cu alti 20 si ceva de oameni care arata ca tine si cu doamna care ramane cu ranjetul in coltul gurii. Felicitari! Tocmai ai intrat in fabrica de robotei!
Acest ritual este prezent in fiecare an odata cu venirea toamnei. Copii care sunt dusi unor oameni prea satui de copii ca sa "ii transforme in oameni mari". Chiar mi s-a servit replica asta la un moment dat. Ca asta e rolul profesorilor... sa Transforme baietelul si fetita in baiatul/barbatul si fata/femeia de mai tarziu. Ironic este ca am intalnit de asemenea cazuri in care aceleasi cadre didactice se laudau cu succesul vreunui elev, atribuindu-si-l, in vreme ce arunca vina pe parinti pentru cei care au ratat.
  Uitati-va in jur. Manelari imbecili care abia stiu sa citeasca, melteni care se scarpina in cur in timp ce striga aberatii dupa vreo fata, pitipoance poleite, rujate, fardate, lipsite de subtanta (cenusie?!?) si mai false decat poseta "Dolci&Gabina" de care stau agatate. Probabil multi parinti au dat rateuri. Extrem de multi. Si stimatele cadre didactice nu au nici o vina. Intradevar, cu sistemul de invatamant si cu actuala mentalitate a profesorilor, chiar e 100% numai vina parintilor. Pentru ca profesorii oricum nu-si fac treaba.
  Stateam si incercam deunazi sa-mi aduc aminte din materiile invatate in 12 ani de scoala. Am realizat ca pe langa chestiile de baza si de bun simt (citit, scris, adunare, scadere, inmultire, impartire, cateva chestii istorice si geografice) n-am ramas cu mare lucru. Unde or fi zburat toate integralele, functiile si matricile, ce s-o fi ales de toate comentariile, eseurile si gandurile oamenilor morti cu mult inainte sa fiu macar pe teava, dar care aparent erau stapanii adevarului absolut. S-au sters. Chestii inutile care nu si-au gasit intrebuintare in viata mea de zi cu zi si au disparut. In schimb mi-am dezvoltat niste talente si niste cunostiinte care nu ar tine de curicula. In scoala romaneasca orice copil invata sa minta, invata sa fure , invata ca daca nu da bani, degeaba. 
  Crestem si ne trimitem copii la randul lor sa creasca intr-un sistem bolnav. Intr-un sistem in care dascalii au uitat care era idea meseriei lor, daca au stiut vreodata, si anume sa invete si sa formeze caractere, nu sa dea note capacitatii de memorare a indivizilor. Si acele note date dupa impresia/somnul/starea psihica/starea de constipare a dascalului. Mai trist e ca nu avem alternative viabile. Iti dai copilul la o scoala ce se presupune ca ar fi buna, dar cat de buna e scoala se masoara in cat de bine reuseste sa faca tranzactia "intri cu ideile tale si pleci cu ale noastre" in capul elevilor. Capacitatea de a transforma indivizi in turma. Il dai la o scoala particulara, exista posibilitatea sa ii se permita sa aiba idei, sa poata sa intrebe "de ce e asta interpretata asa? nu se poate si asa?" fara sa i se dea cu un volum din Calinescu in cap. Dar exista si posibilitatea sa-l pice pentru a mai stoarce niste bani, sau ca el sa nu fie suficient de pregatit pentru examene care sunt facute tot de cei din sistemul bolnav. Adica sa scape cu creieri intacti si nespalati, lucru neacceptabil.
  Solutii...nu prea vad acum. Dupa cum vad situatia ai doua optiuni...ori chiar intri cu ideile tale si pleci cu ale lor, ori intri cu ideile tale, le pastrezi intr-un colt ascuns, impumuti ideile lor cat sa treci prin teste apoi le stergi pe cele pe care nu le consideri folositoare. 
  Recomand cu tarie a doua solutie...

luni, 17 noiembrie 2008

Aberatii. Ganduri. Pareri personale...

    Nu o sa sustin niciodata vreo postare pe acest blog ca fiind inteligenta. Nu garantez ca macar inteligibila o sa fie. Doriti neaparat mostre de inteligenta, metafore, scrieri complexe, culturale, filozofice, texte care sa va faca sa va intrebati "Oare ce a vrut sa zica autorul cand a scris "Ma scarpin in cur", va invit (mai mult sau mai putin) politicos sa treceti mai departe. Cat mai departe. 
Ce o sa gasiti aici? Exact ce scrie in introducere. Aberatii despre tot felul de subiecte, ganduri si stari de spirit, pareri personale pe care nu o sa incerc sa le impun nimanui, exprimate intr-un limbaj normal, uneori vulgar, agresiv, antipatic, poate amuzant. O versiune scrisa a autorului. 
    Feedback-ul e binevenit. Depinde insa si forma lui. Unui comentariu de genul "tarane, de ce a trebuit sa scrii pula in postul ala" o sa-i raspund cel mai probabil la modul "pentru ca asa am vrut eu, da-te-n pula mea de orasean". O sa incerc insa intretinerea oricarei discutii care apare pe tema unei Aberatii si o sa tin cont de comentariile care mi se vor parea pertinente.
Acestea fiind spuse, va urez lectura placuta de aici inainte...asta cand o sa am si timp si inspiratie pentru o prima si adevarata aberatie.